Mark the perfect man.

Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.” (Eclesiastul 7:8)
Uită- te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.” (Psalmul 37:37)
Mark the perfect man, and behold the upright:
for the end of that man is peace.” (KJV)
Trebuie doar să își păstreze credința și răbdarea, și să nu se abată de la calea pe care a început să meargă.
Așa cum seara încoronează ziua, perseverența încoronează toate harurile, și doar cel care va continua până la sfârșit va fi mântuit.
Laban a fost foarte politicos la început, dar și-a arătat adevărata față doar când s-a despărțit de Iacov. Primii trei ani ai împăratului Saul au fost cei mai buni. Iuda s-a prefăcut până în momentul în care i s-au încredințat banii.
Mulți dintre noi se îndreaptă înspre Ceruri cu aceeași durere pe care a avut-o soția lui Lot când a părăsit Sodoma, Orpa când a părăsit Moabul, sau tânărul bogat când a venit la Isus.
După un timp mulți dintre noi cad, poticnindu-se de cruce. Despre aceștia nu se poate spune că sfârșitul este mai bun decât începutul. Isus nu îi iubește pe cei care se uită înapoi, ci tună și fulgeră către ei. Tot așa se comportă și apostolul Pavel cu Galatenii, pentru că au alergat bine, dar le-a scăzut în timp elanul, și au renunțat.

Fragment din Comentariul cărții Eclesiastul, de John Trapp, secolul al XVII-lea.