Şerpi atârnaţi de prăjini sau Ritualul preferat (Ioan 3:13-21)

C. Wess Daniels

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Fiindcă  atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:!4 – 18 NVSR)

Aș vrea să vă pun următoarea întrebare: ce înseamnă mântuirea? Cum putem să ne gândim la aceasta, în special având în vedere contextul stabilit de acest citat?

Folosing trei imagini: *Vindecare *Legătură şi *Lumină.

Vindecare

Mai întâi, haideţi să abordăm mântuirea şi iubirea lui Dumnezeu folosind ceva ce aparent nu are legătură cu subiectul: un şarpe în vârful unui toiag.

[Citiţi John 3:14-15]

Această idee are legătură cu o informaţie enigmatică din Noul Testament – pe care presupun că o ştiţi cu toţii – în care Dumnezeu îi spune lui Moise să:

„Fă un şarpe veninos şi atârnă-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi. Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.”(Numeri 21:8-9)

 

Căutând informaţii care să mă ajute să înţeleg asta, am citit despre un învăţat care a identificat o posibilă conexiune cu zeul grec din antichitate care se ocupa cu vindecarea, Asclepius.

„Simbolul său înfăţişa doi şerpi încolăciţi în jurul unui toiag (de unde cred că provine şi simbolul AMA[1]). Ideea este că două lucruri opuse aflate în conflict pot crea armonie şi vindecare.”

O altă legătură este cuvântul farmacie. Rădăcina cuvântului este preluată din cultura Grecii antice unde Pharmakon este : „un medicament poate fi o otravă care, luată în cantitatea corectă, poate funcţiona şi ca remediu.”

 

Ioan crează imaginea potrivit căreia Iisus foloseşte şarpele atârnat de prăjină ca simbol al vindecării noastre.

El este cel atârnat, el este medicamentul în care trebuie să credem pentru a fi vindecaţi.

[ Cu referiri la traducerea termenilor „a crede”şi „viaţă veşnică”]

Să vorbim puţin despre traducerea termenilor „viaţă veşnică”.

Am mai discutat despre asta şi înainte, şi cei care aţi citit cartea lui Rob Bell „Love Wins” right now for Fresh Bread s-au gândit probabil foarte mult la asta.

Cuvintele ζωὴν αἰώνιον” sunt cele ce au fost traduse prin „viaţă veşnică”.

Î: Vrea cineva să ghicească ce înseamnă asta?

Cuvântul aion înseamnă „veac” ca în „spiritul veacului”. Aion are puncte diferite de început şi sfârşit. Nu înseamnă veşnicie aşa cum ne gândim noi la asta, ceva care durează continuu ci mai degrabă ca ciclul continuu de 365 de zile pe an (Bell 59). Înseamnă mai degrabă o eră sau o perioadă de timp. Epoca modernă. Downtown Abbey prezintă era nobilimii britanice.

Pentru Iisus, deci, există două veacuri, două ere. „Spiritul acestei ere”, cea în care trăim sau potrivit lui Ioan, întunericul în care a intrat fiul, şi „era ce va veni”. Nu doar Iisus ci şi profeţii din Vechiul Testament credeau că istoria se îndreaptă spre un anumit punct, că Dumnezeu lucra prin oameni şi culturi pentru a aduce o nouă eră. Nu este deci vorba despre ce se va întâmpla în viaţa de apoi ci mai degrabă despre ce încearcă Dumnezeu să facă aici, chiar acum.

[ La traducere se vor adăuga termenii „încredere”şi „Dumnezeul veacului ce va să vină.”]

Cred că ceea ce Ioan încearcă să ne transmită referitor la Iisus este doar El poate vindeca definitiv, medicamentul Lui nu are nevoie de alte şi alte medicamente şi vindecarea ce vine dintr-o viaţă vindecată de Iisus este cea care te eliberează să poţi trăi în era lui Dumnezeu chiar acum.

Putem să ne referim la această lume ca raiul aici şi acum.

Sau eternul acum.

Putem de asemenea să povestim cum a fost când v-aţi dat seama pentru prima dată că iubirea lui Dumnezeu era în voi şi vă înconjura din toate părţile.

Sau despre momentul în care vi s-a luat vălul de pe ochi şi aţi văzut lucrurile cu adevărat.

Îmi place exprimarea lui Rob Bell:

„Iisus aduce viitorul în prezent…”

Suntem liberi să trăim acum aşa cum am trăi în era ce va să vină datorită vindecării pe care o aduce cu sine Iisus care face ca asta să fie posibil chiar în prezent.

Această imagine însă, este o sabie cu două tăişuri deoarece îmi cere „să nu am încredere în medicament”ci de fapt să-mi accept propriul întuneric.

Pentru a fi vindecat trebuie ca mai întâi să vreau să merg la medic.

Pentru a fi întregit, trebuie să recunosc faptul că sunt dependent de Dumnezeu şi că am nevoie să fiu întreg.

               Legătura

A doua imagine a mântuirii este conexiunea. Poate fi o priză, un lanţ de legătură sau mâini încrucişate.

Indiferent de imaginea care vă vine în minte pentru conexiune, important este să vedeţi direcţia de mişcare din această trecere.

Dumnezeu îndreptându-se către noi.

Dumnezeu a dat, Dumnezeu a dăruit, Dumnezeu a trimis.

Biblia lui Ioan este despre Dumnezeu care îl face om pe Iisus.

În Ioan 3, nu noi suntem cei care plecăm în căutarea lui Dumnezeu. Această sarcină de căutare este a lui Dumnezeu, nu a noastră.

Idee care, dacă te gândeşti puţin, este chiar uimitoare.

 

Ne petrecem atât de mult timp întrebându-ne dacă există Dumnezeu, dacă Dumnezeu ne place sau dacă este supărat pe noi dar avem textul care spune: „Dumnezeu a iubit lumea – nu doar pe Wess, sau pe Jason sau Sheri, ci întreaga lume şi tot ce se află în ea – Dumnezeu a dat, a trimis pe Fiu pentru ca cei care au credinţă şi sunt vindecaţi să poată experimenta viaţa lui Dumnezeu chiar acum.”

Cu alte cuvinte,

Putem pune punct căutării.

Chemaţi câinii înapoi.

Dumnezeu a venit la tine prin Iisus.

Dumnezeu are grijă de tine.

Dumnezeu este cel aflat într-o misiune de salvare pentru a fi din nou în legătură cu întreaga lume.

Iisus este cel care are misiunea de a uni dragostea lui Dumnezeu cu poporul lui Dumnezeu.

Dar, sincer vorbind, această legătură poate fi dificilă pentru unii dintre noi şi asta se întâmplă nu din cauză că Dumnezeu nu te-ar căuta ci din cauză că am fost învăţaţi să ne temem de Dumnezeu. Am fost învăţaţi că Dumnezeu este supărat pe noi şi că dacă nu ne purtăm bine suntem candidaţi pentru tortura iadului.

Nu ştiu ce părere aveţi voi dar pentru mine este dificil să mă simt legat de o fiinţă ce pare capricioasă şi să pot declanşa fericirea.

Adesea l-am interpretat greşit pe Ioan care spune ceva de genul:

„Este adevărat că Dumnezeu şi-a trimis Fiul să condamne lumea dacă nu spune că aceasta crede în El…”

 

Dar cu siguranţă asta nu este interpretarea corectă a textului.

Cuvântul „a condamna” înseamnă de fapt a separa. Ioan ne spune că Dumnezeu nu înseamnă blocarea emoţiilor, Dumnezeu nu înseamnă separare, mişcarea lui Dumnezeu este spre formare de legături, este către fiecare dintre noi.

Iisus lucrează să refacă legătura dintre tine şi iubirea eternă a lui Dumnezeu.

De aceea spune că lucrarea lui Iisus nu este condamnare sau separare ci „mântuire”.

Cuvântul pentru mântuire din Ioan 3 înseamnă:

„a salva; a păstra teafăr şi nevătămat, a pune în siguranţă, a vindeca, a scăpa de, a elibera, a restaura sănătatea.”

Este îmbrăţişarea pe care tatăl o oferă fiului risipitor.

Este bunul Samaritean care se apleacă şi apuca mâna celui căzut.

Sau, un exemplu mai aproape de contemporaneitate, este Luke Skywalker atunci când a scos casca tatălui său Anakin pentru a se putea privi înainte ca acesta să moară.

Aceasta este refacerea legăturilor promisă de mântuire.

Consider că lucrul cel mai important este perspectiva pe care o aveţi asupra lucrării lui Iisus în lume şi dacă aceasta îşi are rădăcinile în condamnare sau în salvare.

Adesea ne gândim la Dumnezeu ca fiind un antrenor de footbal nervos, sau un profesor nervos care încearcă mereu să te surprindă făcând ceva greşit ca să te pedepsească, să te pună să mai faci nişte ture de teren, sau să te aducă la limită.

Dar textul ne spune că Dumnezeu este mai degrabă ca un doctor care îşi dă seama că eşti bolnav, vine alături de tine şi te ajută să te faci bine.

Putem să ne gândim la el ca la cineva care-ţi vrea răul sau ca la cineva cu intenţiile cele mai bune.

Cum te ajută asta să decizi cum îl vezi tu pe Dumnezeu?

Să trăim ca fiind copii ai luminii

În sfârşit, la întrebarea privind mântuirea, vreau să adaug că nu este doar despre vindecare şi creare de legături ci şi despre cum putem de fapt trăi ca oameni ai adevărului şi ai luminii.

Ioan a spus:

„ Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”(Ioan 3:19-21 NVSR).

               Raţionamentul este simplu – preferăm comportamentele proprii şi contradictorii decât să ne confruntăm cu schimbarea, preferăm să rămânem bolnavi decât să luăm medicamentul, preferăm să fim separaţi şi cu emoţiile blocate decât să ne reconectăm.

Nu Dumnezeu este cel care face asta. Noi suntem cei care ne facem asta. Preferăm întunericul în detrimentul luminii şi a consecinţelor inevitabile pe care viaţa le aduce cu sine.

În ceea ce mă priveşte, întunericul este un ritual prin care ajung la ceea ce iubesc sau o poveste despre mine care mă împiedică să mă fac bine cu adevărat deoarece îmi crează o senzaţie de confort. Este locul în care sunt orb în ceea ce priveşte rivalităţile cu ceilalţi sau modul în care dau vina pe alţii în loc să-mi asum responsabilitatea propriilor acţiuni într-o anumită situaţie. Pentru mine, întunericul este chiar opusul stării de deschidere spre transformare.

Lumina aduce adevăr în toate astea. Lumina ne întâmpină în întregire. Lumina este sinceră cu noi, dar nu în sensul dur şi brutal ci în sensul bunăstării. Lumina este culoarea iubirii care străluceşte în sufletele noastre.

Avem nevoie de imagini şi cuvinte noi pentru mântuire deoarece suntem un popor care are nevoie de vindecare şi asta este în regulă. Avem nevoie de noi modalităţi ca să putem vorbi despre mântuire deoarece avem nevoie să fim din nou în legătură cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu ceilalţi. Avem nevoie de cuvinte noi pentru mântuire deoarece „întunericul din jurul nostru este adânc.”

Rugăciune de încheiere de la vechea noastră Prietenă Dorothy White:

„Dumnezeu este iubire şi nou suntem asemeni Lui în toate. O micuţă Iubire, cuprinde şi împresoară-ne inimile, fie ca viaţa să ne umple pe dinăuntru şi între noi să circule potirul plin cu blândeţe şi compasiune, fie ca fiecare suflet să înoate în iubire deplina … (1662).

[1] Asociaţia Medicilor din America (n.tr.)

Tipărit cu permisiunea autorului.C. Wess Daniels deține titlurile de Ph.D. Fuller Theological Seminary (Pasadena, CA) și Doctor of Philosophy in Intercultural Studies.