Ispitele de după iertare

De îndată ce Hristos a ieșit din apa botezului, a și fost învăluit de focul ispitirii.

La fel și David, după ce a fost uns ca rege, a fost vânat ca o potârniche în munți.

Poporul evreu, imediat după plecarea din Egipt, este urmărit de armata faraonului. Împăratul Ezechia, imediat după sărbătoarea Paștelui, este atacat de Sanherib.

Apostolul Pavel este asaltat de ispite groaznice după revelațiile pe care le avusese, 2Corinteni 12:7, “Şi ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi- a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împedece să mă îngîmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi- l ia”.

Iar Hristos ne învață că după iertarea păcatelor urmează ispitele, ca să fim gata să ne rugăm împotriva lor, Matei 6:12-13, “şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte:Lasă- ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.); şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte- ne de cel rău”.

Când Iacov era în slujba lui Laban, totul era bine; dar când s-a hotărât să plece, acesta din urmă l-a urmărit cu un alai întreg.

Totul era numai fericire în Efes înaintea sosirii apostolului Pavel; dar apoi  „s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului”.

Cât timp Mântuitorul nostru stătea în atelierul tatălui Său și se ocupa doar de tâmplărie, diavolul nu avea nicio treabă cu El. Dar după ce a intrat public în rolul de Mediator, ispititorul i-a atacat sufletul fraged cu multe amăgiri chemând-L să păcătuiască. Ispitele care vin de la Dumnezeu sunt doar probationis, care întăresc poziția cuiva, și nu sunt perditionis, care distrug viața. Ispitele care vin de la Ispititor sunt de două feluri: ele seduc, Iacov 1:14, “Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit”,  sau provoacă mândrie sau tristețe, 2 Cor. 12:7.


Fragment din Comentariul Evangheliei după Matei, de John Trapp, secolul al XVII-lea.