Întunericul din moarte

Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.” (Matei 4:16)

Observați că întunericul se confundă cu moartea.

Aceasta este o condamnare, este iadul pe pământ și înainte de vreme, pentru că  „lumina a venit în lume, și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”, Ioan 3:36.

Oamenii vor avea odată cu siguranță destul din întunericul atât de dorit, Prov. 14:14, “Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui.

Ei nu cunosc lumina, spune Iov, Iov 24:13, “Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei”, chiar o urăsc, spune Mântuitorul, Ioan 3:20, “Căci oricine face răul, urăşte lumina.

Oamenii o batjocoresc și o urăsc, spune Solomon, Prov. 1:22, așa că vor fi săturați  chiar de propriile căi, fiind aruncați în întunericul cel mai adânc, un întuneric mai presus de întuneric, cum ar fi o celulă subterană față de o celulă obișnuită de închisoare.

Acolo nu va mai fi văzută lumina niciodată, până vor vedea focul universal al zilei de pe urmă, spre uimirea lor eternă, 2Tesaloniceni 1:8.


Fragment din Comentariul Evangheliei după Matei, de John Trapp, secolul al XVII-lea.