Teoria geamurilor sparte – editorialul Numărului 2

Doi sociologi, James Q. Wilson și George L. Kelling, au prezentat la începutul anilor ’80 o teorie pe care au numit-o ”a geamurilor sparte”, și în care susțineau că dacă într-un anumit oraș sau cartier se țin sub control delictele mici, cum ar fi consumul de alcool, se reduc în număr și delictele mari, cum ar fi omorul sau tâlhăria. Ei dădeau exemplul unui parc, în care dacă se păstrează curățenia, trecătorii au rețineri legat de aruncarea gunoaielor pe jos. Tot așa, dacă clădirile dintr-un cartier sunt întreținute, trecătorii manifestă respect față de ele. În schimb, dacă o clădire are vreun geam spart, anumiți cetățeni sunt tentați să arunce și ei înspre geamuri, și să contribuie la devastarea clădirii. În opinia autorilor, răul poate fi ținut sub control cât timp este făcut la dimensiuni mici. Dacă însă îi este îngăduit să depășească un anumit prag, cu greu se mai poate corecta.

Această teorie este adevărată și în cazul vieții private a fiecăruia dintre noi, sau a colectivităților din care facem parte. Păstrarea curate sau întregi a parcurilor și geamurilor noastre metaforice va face ca vandalizarea lor să fie minimă. Și invers, permisivitatea noastră necontrolată față de mizeriile care ne inundă pe toate canalele (numite pe drept cuvânt astfel) va face să arătăm ca o mini-groapă de gunoi a trecătorilor care nu s-au bucurat de prezența noastră, ci doar de ocazia lor de a mai contribui la extinderea răului.

Asistăm ca la un film la schimbarea valorilor din jurul nostru. Ceea ce a fost considerat rău timp de milenii capătă loc de cinste. Cele ce au fost motive de batjocură chiar și pentru copiii de vârstă școlară acum sunt opțiuni respectabile. Schimbările sunt declarate pe șleau, sau, dac[ nu se poate altfel, atunci sunt introduse voalat și treptat. Într-un fel sau altul sunt vandalizate clădiri frumoase, și cei care sunt puși ca să le protejeze se ocupă cu altceva. Probabil cu vandalizarea altor obiective. Iar motorul care a dezlănțuit aceste schimbări pare să aibă același autor sinistru…

Vă rugăm să considerați paginile care urmează invitații spre bine și frumos, spre demnitate și verticalitate, o cură de sănătate trupească și sufletească, o investiție pentru o minte lucidă. Prin delăsare sau nepăsare nu ne va fi mai bine.