Îngerul vestitor sau ziua Vizitei (Luca 1:26-38)

Şi a zis Maria: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.( Luca 1:26-38 VSR )
Acest text ne oferă ocazia de a arunca o privire rapidă asupra a ceea ce protestanţii  timpurii numeau „Ziua Vizitei”.
Ideea care stă la baza Zilei Vizitei este că în viaţa fiecăruia există o perioadă de timp în care suntem deschişi pentru a auzi vocea Divinităţii şi putem face voia Lui. Dacă oamenii sunt atenţi şi se supun acestei Seminţe Divine, aceasta va creşte şi va înflori în ei întărindu-le credinţa. Dacă Sămânţa este ignorată, dacă este călcată în picioare, nu va mai creşte.” (William Taber – http://gtitl.blogspot.ro/2007/09/day-of-visitation.html)

George Fox, un protestant timpuriu a scris despre Ziua Vizitei în cazul său:
„Am negat preoţii, am renunţat şi la predicatorii individuali şi la toţi oamenii experimentaţi şi respectaţi deoarece am observat că niciunul dintre ei nu-mi putea pătrunde sufletul. Şi când îmi pierdusem orice încredere în ei şi în toţi oamenii, şi nu mai aveam niciun ajutor din exterior care să-mi indice cum să procedez, atunci, oh, atunci, am auzit vocea care a spus: „Există unul singur, Iisus Hristos, care îţi poate pătrunde în suflet”; când am auzit asta inima mi-a sărit din piept de bucurie.

Biblia conţine poveşti despre multe astfel de zile în care oamenii au primit Vizita. Acestea funcţionează diferit şi nu au întotdeauna rezultate bine.

De exemplu cazul lui Adam şi al Evei: când Dumnezeu a apărut în grădină după ce mâncaseră fructul interzis. Această zi a Vizitei scoate în evidenţă tendinţa oamenilor de a da vina pe altcineva sau de a găsi un ţap ispăşitor. „Ea este vinovată, ba nu, el este vinovat …”

Sau, gândiţi-vă la comportamentul lui Moise când a primit Vizita: Dumnezeu s-a arătat ca un arbust în flăcări veşnice şi a spus: „Moise, îţi încredinţez misiunea de a-mi elibera poporul chinuit din imperiul Egiptului. Moise ar fi putut răspunde: „Da!!! Aşa am ocazia de a aduna mai mulţi admiratori pe Twitter! Să vezi când voi ajunge celebritatea anului pentru revista Time! Aşa voi fi în sfârşit văzut ca un adevărat aliat al celor marginalizaţi!” Nu. Moise a spus: „Cine sunt eu sa merg la Faraon şi să-i scot pe israeliţi din Egipt.” De asemenea spune: „O Doamne, nu am avut niciodată darul elocvenţei, nici în trecut şi nici acum când Te adresezi servitorului Tău … Trimite, Doamne, pe altcineva.”
Putem folosi şi exemplul lui Iona care prefera să fie în burta unui peşte mare decât să se încline spre propria zi a Vizitei. În acea zi Iona a auzit mesajul: „Du-te de îndată în marea cetate Ninivei şi propovăduieşte acolo …”Dacă vă amintiţi, Ninivei era imperiul care şi-a oprimat locuitorii. Mesajul lui Iona era asemănător cu a-i spune unui sclav african eliberat să se întoarcă în sud şi să predice condamnarea împotriva acestora. Nu este de mirare că a fugit în direcţia opusă.

Puteţi observa că ziua Vizitei reprezintă un punct de criză pentru fiecare individ.
Ziua Vizitei pentru Adam şi Eva crează o criză în relaţia lor deoarece primesc posibilitatea de a alege. Aceştia dau vina unul pe celălalt apelând la găsirea unui ţap ispăşitor în loc să îşi asume pur şi simplu responsabilitatea propriilor fapte.

Moise îşi foloseşte propriile defecte ca o scuză pentru a nu se supune chemării lui Dumnezeu. Moise spune că nu este capabil să înveţe ceva diferit astfel încât Dumnezeu va trebui să îl accepte aşa cum este, Moise nefiind capabil de schimbare.

Când lui Iona i se cere să gândească diferit despre oamenii împotriva cărora adunase anumite prejudecăţi, acesta transmite prin fapte câ nu este capabil sau nu doreşte să îşi schimbe părerea despre acel grup de oameni.
Dar ce putem spune despre noi? Care este istoricul nostru referitor la ziua Vizitei?

Calvarul

La recomandarea lui Darleen Ortega am văzut filmul Calvarul http://www.calvary-movie.com/ de care aproape m-am îndrăgostit. Întreaga acţiune se desfăşoară în cursul unei săptămâni din viaţa Părintelui James Lavelle, un preot catolic care află în timpul spovedaniei că va fi ucis Duminică de un om care a fost abuzat sexual de un alt preot. Bărbatul a spus că nu are niciun sens să omori un preot rău dar dacă omori unul bun vei atrage atenţia asupra a ceea ce vrei să demonstrezi.

Restul filmului urmăreşte modul în care zi de zi, de luni până duminică, părintele James se luptă cu  propria „zi a Vizitei” şi cu hotărârile pe care trebuie să le ia. Nu ştim cine este criminalul aşa că nu putem sâ nu devenim suspicioşi de fiecare dată când părintele primeşte câte o vizită.

În cazul lui James, această „zi a Vizitei” nu înseamnă neaparat apariţia Domnului dar dă naştere unei situaţii de criză în care încearcă să îşi regăsească chemarea printre sentimente de teamă şi haos.
Pe tot parcursul filmului mi-am pus întrebarea de ce nu îşi face bagajele să fugă? Să plece de acolo. Dar în ciuda tuturor lucrurilor prin care acest preot trebuie să treacă, el continuă să se îndrepte spre duminică. Spre propriul „Calvar” sau spre propria Cruce. „Ziua Vizitei” părintelui James ne permite să întrezărim ce înseamnă să te îndrepţi cu capul înainte către frică şi necunoscut într-o încercare de a rămâne credincios şi cum aceste vizite ne schimbă complet.

Să învăţăm din Ziua în care Maria a primit Vizita
Am ajuns la cazul Mariei. În ziua în care a primit Vizita, şi Maria s-a confruntat cu o situaţie de criză şi cu luarea unei decizii care îi va redefini viaţa.

Cred că Maria este eroina perfectă pentru Prietenii lui Camas  în prezent şi aş vrea să evidenţiez că ea ne poate învăţa trei lucruri de bază cu privire la aceste „Zile ale Vizitei”.

Acceptarea voinţei lui Dumnezeu într-una dintre aceste „Vizite” poate şi adesea chiar a însemnat un scandal pentru cei care deţin puterea. De asemenea, indică încrederea pe care o are Dumnezeu în noi, poporul său. În plus, atunci când are loc o astfel de „Vizită” nu mai există cale de întoarcere.

1. Produce scandal

Ceea ce îi cere Gabriel Mariei corespunde oricărei alte „zi a Vizitei” – cere credinţa de a urma voinţa lui Dumnezeu, loialitate faţă de sarcina ce este transmisă: atenţie, ascultare, discernământ, încredere în necunoscut, sentimentul că este pierdută într-o cameră întunecată şi pipăie pereţii pentru a găsi ieşirea.
Astfel că frica de necunoscut vine odată cu această sarcină.
Aproape toate exemplele de „Vizite” pe care vi le-am dat în dimineaţa aceasta poartă cu ele teama de necunoscut.
Teama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă vor accepta.
Teama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă îşi asumă responsabilitatea în situaţia dată.
Teama de a ne pierde statutul şi privilegiile.
Teama de a pierde controlul.
Teama că nu vor mai fi plăcuţi şi acceptaţi de ceilalţi.
Teama de a pierde confortul pentru care am muncit din greu.
Teama de a fi răniţi de ceilalţi oameni.
Teama că niciodată nu vom mai fi la fel.
Teama de a nu şti cum se vor termina lucrurile.
Teama de moarte.

Nu am nicio îndoială că şi Maria a simţit frică în ziua în care a fost vizitată de Gabriel.
În postura de fată cu vârsta de 13-14 ani într – un context evreiesc din primul secol, ea ar fi fost rănită serios dacă ar fi rămas însărcinată fără a fi căsătorită şi nu este ca şi cum adevăratul motiv putea să convingă pe cineva, nu-i aşa?
Dar domnule: „Sfântul Duh s-a pogorât asupra mea şi am fost cuprinsă de puterea Atotputernicului …”
A riscat cel puţin logodna cu Iosif precum şi batjocorirea în public. În cel mai rău caz, ar fi putut fi ucisă pentru onoare, bătută cu pietre chiar de „sătenii care au crescut-o”.

Am învăţat de la Maria că a face voia lui Dumnezeu nu este un lucru uşor şi are consecinţele sale.
„A-i spune „da” [lui Dumnezeu] în această situaţia a însemnat acceptarea scandalului şi ostracizării. A însemnat să pună totul – reputaţia, căsătoria, chiar viaţa – în joc.” – Debie Thomas

2. Dumnezeu are încredere în noi

Al doilea lucru pe care l-am învăţat din acest text este că Dumnezeu a avut încredere în Maria.
Cu siguranţă m-aş purta la fel ca Maria şi aş începe conversaţia cu îngerul adesându-i o întrebare: „dar cum …?” „Cum este posibil ca toate acestea să se întâmple cu adevărat?”
După părerea mea, răspunsul îngerului este mai puţin decât satisfăcător dar ne arată că într-o zi în care primim Vizita nu putem obţine răspunsuri foarte clare. De aceea este un mister.
Nu există un răspuns clar pentru asta sau unul care să fie cu adevărat de ajutor. Tot ce a contat în acel moment este că Maria şi-a dat seama că Dumnezeu era cu ea şi că Dumnezeu avea încredere în ea.
„Dumnezeu are încredere în Maria şi, în schimb, Maria îşi pune toată încrederea în Dumnezeu care o converteşte într-o credincioasă. Nu există niciun motiv să ne temem; abandonarea reprezintă răspunsul la această chemare.”- Gustavo Gutierrez
De ce l-a trimis Dumnezeu pe Gabriel, care este atât de tânăr, la Maria? De ce Maria a decis în favoarea lui Dumnezeu? Nu ştim. Tot ce ştim este că Dumnezeu are încredere în Maria.
Gândiţi-vă la asta puţin.

Ar fi apelat Dumnezeu la Maria dacă ar fi ştiut că ea nu ar fi fost în stare să ducă misiunea până la capăt?
Dumnezeu îi încredinţează sarcina aceasta Mariei deoarece Maria este demnă de încredere şi credincioasă misiunii primite. Cred că aşa funcţionează lucrurile. Dacă eşti tu crezi în Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da mai multe sarcini.
Deci Dumnezeu are mai întâi încredere în Maria. Cred că încrederea pe care o are Dumnezeu în ea a făcut-o să se relaxeze şi să fie mai puţin temătoare, să înceapă să se imagineze în rolul pentru care era chemată şi să răspundă într-un sfârşit: „Iată-mă, servitoarea Domnului; facă-se voia Ta”.

Cum se schimbă modul în care privim teama dacă ne dăm seama că „Vizita” este un semn  că Dumnezeu are încredere în noi? Credem că vom fi capabili să ne îndeplinim misiunea şi că Dumnezeu va fi cu noi?
Să ne gândim puţin ce înseamnă faptul că încrederea pe care o are Dumnezeu în ea o ajută pe Maria să se relaxeze şi să creadă în Domnul. Acordul Mariei nu crează doar un scandal imediat şi imposibil de explicat – „Dumnezeu mi-a spus să …” însă Maria nu va mai fi la fel niciodată indiferent dacă acceptă sau nu.

3. Nu există cale de întoarcere

Ajung astfel la ultimul argument – după „ziua Vizitei” nu există cale de întoarcere; indiferent dacă spui da sau nu, aceasta te schimbă total.

Poeta Marie Howe scrie în poezie sa „Maria (bis):”
„Ce este acea carte pe care o vedem mereu în tablouri pictată în poala ei?
Reprezintă degetele ei agăţându-se de ceea ce era când a privit în sus?
Când privesc la cer mama mea este moartă şi propria-mi fiică mă strigă din cadă: „Mamă, vino să mă vezi – Vino aici chiar acum!
Fără Cale de Întoarcere ar putea fi numele unui înger – gata cugetatul

Facă-se voia Ta, a spus Maria în sfârşit, şi aceea
a fost ultima dată pentru o foarte lungă perioadă de timp, când a vorbit despre trecut.”
Exact despre asta este vorba în textul nostru de dimineaţă. Odată ce Maria a primit vizita îngerului nu a mai existat cale de întoarcere chiar dacă răspunsul ei ar fi fost nu.

Pentru că ea a riscat răspunzând da şi a riscat în necunoscut şi noi ar trebui să riscăm şi să spunem da. Şi noi ştim cu exactitate ce înseamnă să ne relaxăm atunci când avem încredere în chemarea lui Dumnezeu astfel încât şi noi am putea spune da lui Dumnezeu asumându-ne scandalul. Ea reprezintă o metaforă a ceea ce înseamnă încrederea în Dumnezeu, mai ales atunci când ai de înfruntat întunericul total. Ea reprezintă figura unei persoane în care Dumnezeu a avut încredere şi care, în schimb, s-a relaxat şi a început să creadă în Dumnezeu.
Acordul dat de Maria a făcut-o să devină o verigă esenţială în istoria Mântuirii.
Nu am nicio îndoială că atunci când a spus da nu a avut timp să se informeze prea mult, nu s-a gândit la toate consecinţele acţiunii sale şi cu siguranţă nu scrisese o disertaţie despre sarcinile divine şi nici nu s-a gândit la toţi cei pe care decizia ei i-ar fi putut răni sau ajuta.
Nu am nicio îndoială că nu a avut în vedere faptul că va trăi mereu pe fugă şi că îşi va privi fiul, pe Iisus, cum este torturat şi executat de Imperiul Roman.
Nu a avut timp decât să ridice ochii din carte şi să întrebe: „Dar cum…” şi să spună da; înainte ca îngerul „Fără Cale de Întoarcere” să plece, minunea a şi avut loc.
•    Depui eforturi pentru a deveni persoana în care poate avea Dumnezeu încredere să îndeplinească voia sa?
•    Eşti conştient dacă în viaţa ta a avut loc o „zi a Vizitei”?
•    Eşi pregătit să ridici ochii la cer şi chiar dacă ştii că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel, să răspunzi da?
Haideţi să transformăm cuvintele Mariei în propria rugăciune:
„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”.

Tipărit cu permisiunea autorului.C. Wess Daniels deține titlurile de Ph.D. Fuller Theological Seminary (Pasadena, CA) și Doctor of Philosophy in Intercultural Studies.