De ce supraestimăm pe scară largă proporţia numărului de homosexuali şi lesbiene? – Michael Cook

În 2013, era de două ori mai probabil ca bărbaţii, în comparaţie cu femeile, să îşi declare identitatea sexuală ca gay sau lesbiene.

De ce oamenii din Statele Unite (şi probabil din alte ţări Vestice, de asemenea) supraestimează proporţia de gay şi lesbiene? Încă din 1948, când Raportul Kinsey a sugerat că 1 persoană din 10 este gay sau lesbiană, americanii au acceptat la scară largă cifre exagerate. Anul trecut, The Smithsonian, revista online oficială a faimosului muzeu din Washington DC, a sugerat chiar că era vorba de 1 din 5!

Cu toate acestea, un sondaj guvernamental recent realizat în Regatul Unit a descoperit că în 2013, 1.6% din adulţii din UK erau identificaţi ca fiind gay, lesbiene sau bisexuali. Acesta reprezintă un procent foarte mic din populaţie dar devine şi mai mic în urma analizei cifrelor. Doar 1.6 % dintre bărbaţi au fost identificaţi ca fiind gay; doar 0.8 % dintre femei au fost identificate ca fiind lesbiene; şi 0.5 % dintre bărbaţi şi femei sunt bisexuali.

Procentele au variat foarte mult în funcţie de regiune. În Londra, cifra pentru gay, lesbiene sau bisexuali a fost de 3.2 % dar în regiunea de nord-est a fost de doar 1.1 %.

Cât de exacte sunt aceste statistici?

Un purtător de cuvânt al grupului Stonewall care apără drepturile homosexualilor bănuieşte că cifrele sunt de fapt mai mari: „Încă nu considerăm că cifrele sunt exacte. Oamenii nu pot şti cu certitutine orientarea sexuală a tuturor persoanelor dintr-o gospodărie şi unii oameni nu se simt confortabil când vine vorba de a dezvălui unui străin orientarea lor sexuală.

Acest lucru este foarte posibil, dar rezultatele care corespund Statelor Unite precum şi altor ţări sunt similare. Institutul Williams, un laborator de idei în cadrul Facultăţii de Drept UCLA a comparat unele sondaje realizate în SUA cu sondaje realizate la nivel internaţional. Cel mai mic procentaj global de gay, lesbiene şi bisexuali a provenit din Norwegian Living Conditions Survey  (1.2 %); cel mai mare procentaj a fost înregistrat de US National Survey of Sexual Health and Behavior  (5.6%). A observat că sondajele naţionale, care au variat de la 1.2 % la 2.1 %, au estimat procentaje mai mici de oameni identificaţi ca fiind gay, lesbiene sau bisexuali decât sondajele americane, care au variat de la 1.7 % până la 5.6 %.

Obţinerea unor rezultate exacte cu privire la mărimea populaţiei LGBT  reprezintă un prim pas foarte important pentru stabilirea unei serii de politici publice şi teme de cercetare. Contează foarte mult dacă numărul de oameni afectaţi de anumite schimbări în cadrul politicilor publice reprezintă 0.1 % din populaţie sau 10 % din populaţie.
În concluzie, este puţin alarmant faptul că se supraestimează la nivel extins procentajul de oameni care sunt LGBT şi numărul oamenilor care doresc să contracteze căsătorii între persoane de acelaşi sex. Conform serviciului de sondaje Gallup în 2002:

„Fie că acceptarea crescută a homosexualilor a condus la creşterea numărului de portretizări pozitive a persoanelor homosexuale de către  mass-media sau vice versa, un rezultat pare să fie faptul că în prezent americanii au tendinţa de a supraestima populaţia gay din America. În timp ce majoritatea experţilor consideră că populaţia gay din America este de 10 % sau mai puţin, americanii tind să creadă că numărul este mai mare, în jur de 20 %.”

Aproximativ 10 ani mai târziu un alt sondaj Gallup a descoperit că percepţia publică este şi mai mare: „Adulţii din SUA, în medie, estimează că 25 % dintre americani sunt gay sau lesbiene. Mai exact, peste jumătate din americani ( 52 %) estimează că cel puţin unul din cinci americani este gay sau lesbiană, şi 35 % estimează unul din patru americani ca fiind gay. Treizeci la sută au estimat un procent mai mic de 15 % de gay sau lesbiene.”

Ce înseamnă faptul că oamenii consideră proporţia de homosexuali ca fiind de aproximativ 1 din 4, când de fapt este de 1  din 100? Înseamnă că publicului îi este atât de teamă de gay şi lesbiene încât consideră că sunt peste tot? Sau că publicul a devenit atât de înţelegător încât consideră că aceştia sunt peste tot? Este imposibil de spus. Dar un lucru este sigur.

Politicile publice bune se bazează pe fapte, nu pe ideologie. Dacă politicienii, jurnaliştii şi judecătorii operează cu cifre supraestimate la nivel global, suntem predispuşi la politici publice de cea mai proastă calitate.

De ce supraestimăm pe scară largă proporţia de  homosexuali şi lesbiene?
De Michael Cook
http://www.mercatornet.com/
30 decembrie 2014