Semnificația sărbătorii pascale – Mihail Ciopașiu

Paștele este cea mai mare sărbătoare creștină când toți creștinii sărbătorim moartea și învierea Mântuitorului Isus Hristos. De Paște ne salutăm cu aceste cuvinte minunate:

Hristos a Înviat!  Adevărat a Înviat!

Realizăm însă importanța acestor cuvinte? Prin ele afirmăm și confirmăm un adevăr fundamental și veșnic și anume faptul că Isus Hristos este Viu! A fost mort și a înviat. Acestea sunt cuvintele prin care S-a adresat apostolului Ioan atunci când i s-a arătat în insula Patmos şi care sunt scrise în Apoc. 1:17, 18:
Când l-am văzut am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis:
– Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort și sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale locuinței morților.

Sărbătorim Paştele dar nu-L sărbătorim pe El, pe Domnul și Mântuitorul Isus Hristos, pe Cel mort și înviat, pe Cel ce este viu în vecii vecilor. Sărbătorim doar evenimentul morții și învierii  Sale, eveniment petrecut pe pământ în urmă cu peste două mii de ani. An de an repetăm același ritual,  care este o tradiție creștină și un prilej de mare veselie și de mare petrecere.
Însă, aici este marea noastră problemă.

Știm la modul general că Isus Hristos a murit pe Golgota pentru noi, pentru păcatele noastre.  Însă tragedia noastră este că nu beneficiem de această mare binecuvântare pe care ne-o oferă Dumnezeu  prin jertfa Măntuitorului  nostru Isus Hristos  pentru că El nu este Mântuitorul fiecăruia dintre noi în mod personal.

Haideți să vedem, din Cuvântul lui Dumnezeu, care este importanța Jertfei lui Hristos, adică  moartea și învierea Sa pentru noi oamenii. De ce a trebuit să Se nască pe acest pământ și să Se jertfească pe Golgota?

În Biblie, în Rom.8:3 este scris că: Dumnezeu a trimis în lume pe Însuși Fiul Său, din pricina păcatului.

Înaintea lui Dumnezeu, păcatul este marea noastră problemă. Biblia spune că păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu. Și păcatul a intrat în lume prin neascultarea primului om, neascultarea lui Adam de cuvântul lui Dumnezeu, așa cum este scris în Rom. 5:12 : De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit.

Iar în Rom. 6:23b,  este scris că: Plata păcatului este moartea.

Deci noi din cauza păcatului moștenit de la Adam, suntem din naștere ființe pacătoase și implicit ființe muritoare. Păcatul lui Adam față de Creator, s-a transmis genetic tuturor ființelor omenești născute pe acest pământ. Este un fapt real și putem să-l negăm, dar nu-l putem desființa. Orice am face nu putem scăpa de păcat și de moarte. Ne naștem, creștem, ne maturizăm, apoi îmbătrânim și în final murim. Acesta este destinul oricărui om de pe acest pământ.

Însă viața noastră nu se termină în mormânt, nu dispărem definitiv, ci continuăm să existăm așa cum ne spune Dumnezeu în Biblie, în  Evrei 9:27:
… oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.

Haideți să vedem cum rezolvă jertfa lui Hristos problema morții. Chiar  dacă suntem religioși și sărbătorim Paștele, noi tot murim, trupul nostru îmbătrânește și moare. Deci sărbătoarea Paștelui nu ne scapă de moarte. Toți murim aici pe acest pământ.

Împăratul David a spus fiului său Solomon acste cuvinte care sunt și astăzi reale după mai bine de trei mii de ani, în I Împărați 2: 1,2: David se apropia de clipa morții, și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicănd: Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om!

Totuși Isus Hristos prin moartea și învierea Sa a biruit moartea, după cum este scris în II  Tim. 1:9,10: El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii. Dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.

Prin moartea și învierea Sa, Hristos un a nimicit moartea trupului ci moartea a doua, adică moartea veșnică. În Apoc. 20:6a, este scris: Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere.

Care este moartea a doua? această  moartea pe care Mântuitorul nostru Isus Hristos a nimicit-o? Răspunsul îl găsim tot în Cuvântul lui Dumnezeu în aceeași carte, Apocalipsa 20:10, 14: Și diavolul care-i înșela a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul mincinos. Și vor fi munciți în vecii vecilor.
Și moartea și locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

Am văzut că omul după ce moare nu intră în neființă, așa cum se spune în popor, ci continuă să existe și apoi  merge la judecată.  Dar ce se întâmplă cu el la judecată?  Biblia arată că judecata aceea este judecata finală înaintea tronului de judecată a Lui Dumnezeu.

Dumnezeu care ne iubește nu ne lasă în necunoștință. Iată ce va fi la judecata  finală. Tot în  Apoc. 20: 11, 12, 15: Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele.
Și am văzut pe morți, mari și mici stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.
Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții, a fost aruncat în iazul de foc.

Întrebarea pe care fiecare trebuie să ne-o punem, este aceasta:
Sunt eu scris în cartea vieții? și dacă nu, atunci cum pot să fiu scris în Cartea Vieții?  Răspunsul îl primim tot de la Măntuitorul Isus Hristos, în Ioan 5:24: Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă Cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

Vedem deci că nu este suficient, și nu-mi este de nici un ajutor să fiu doar un creștin care ține sărbătoarea Paștelui sau oricare altă sărbătoare creștină.

Singura cale de a nu mai merge la judecată după moarte  și de a fi scăpat de a doua moarte, care este iazul de foc, deci de a fi salvat pentru eternitate, este doar credința în  jertfa lui Hristos de pe Golgota.  Credința aceasta  îmi dă garanția iertării și siguranța vieții veșnice.

Hristos Domnul și Mântuitorul a spus aceste cuvinte, din Ioan. 1:12, care sunt Adevărul, pentru că El este Adevărul: Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai Lui Dumnezeu.

Atunci când prin credință Isus Hristos îți devine Mântuitor și Domn  ești într-o relație veșnică cu El, devii copil al lui Dumnezeu și nimic nu te va despărți de El.

Cei care mor nemântuiți vor suporta veșnic pedeapsa lui Dumnezeu deoarece dimensiunea pedepsei capătă valoarea și dimensiunea autorităţii faţă de care au greșit.  De exemplu, dacă eu greșesc față de un om simplu, conflictul este între noi doi. Dar dacă greșesc față de un președinte, pedeapsa este mult mai mare pentru că ofensa este mult mai mare. Greșind față de Dumnezeul veșnic păcatul meu are dimensiunea Celui față de care am greșit. De aceea a fost Hristos în același timp Dumnezeu și om, venit în trup, ca să plătească pedeapsa noastră, a fiecărui om, care ar fi fost o pedeapsă veșnică. Era nevoie de întruparea unei ființe veșnice, care să se jertfească pentru omenirea întreagă.

Este greșit, deci, să spun că Hristos a luat locul meu la Golgota, pentru că eu nu puteam să fiu acolo, și chiar dacă eram, nu mă puteam salva. Hristos a murit pentru mine.

Înțelegând astfel acest eveniment, Paștele nu va mai fi doar sărbătoarea evenimentului morții și învierii Mântuitorului doar odată pe an,  ci va fi o sărbătoare permanentăși veșnică împreună cu Isus Hristos, Mântuitorul tău personal, Cel care a murit și a înviat pentru tine.