De bună seamă că mulți se întreabă de ce nu se mai citesc astăzi cărți, de ce nu se mai învață limbi clasice, de ce sunt date deoparte valorile care au luminat, pentru mii de ani, mințile celor care voiau să se ridice spiritual deasupra vieții apăsate de greutăți, nevoi și tragedii. Generațiile mai tinere absorb ultimele idei, dar nu din cărți sau canalele consacrate. Și le însușesc ca pe noi standarde, fără să le pese de faptul că noului nu i se cunosc părțile slabe. Vor călca astfel pe niște cărări necunoscute și ca acoperite de zăpadă, vor păși pe gheață subțire, pierzând securitatea oferită de cărările deja bătătorite de atâția predecesori.

Există chiar o firmă de înaltă tehnologie al cărei slogan este „We don’t follow the paths, we create them” (Noi nu urmăm cărările altora, ci le creăm pe ale noastre). Fiindu-le prezentat, de mici fiind, altceva decât cărțile și valorile milenare, vor iubi ceea ce au deprins în scurta lor viață, handicapându-și existența prin refuzul dialogului cu „cei morți”, cu acele spirite înalte care și-au înregistrat gândurile și experiențele de-a lungul istoriei. Astfel, aproape că devin condamnați să reinventeze roata, în loc să îi îmbunătățească funcționarea.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele! (Iov 4:8)

Nemo repente fit turpissimus. Nimeni nu devine destrăbălat dintr-o dată. Păcatul se dezvoltă în modtreptat, (întâi se seamănă, apoi se culeg roadele), cei răi și amăgitori se fac din ce în ce mai răi, până când devin satanizați: Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții, și se vor amăgi și pe ei înșiși (2Tim. 3:13), transformându-se chiar în imaginea păcatului, fără putere de eliberare din lațurile diavolului, și fără să se mai poată trezi la realitate: “venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia (2Tim. 2:26)”.

Jur, și mă voi ține de jurămînt, că voi păzi legile Tale cele drepte. (Psalmul 119:106)
Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste hotărâri şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne fie bine totdeauna şi să trăim, aşa cum este astăzi. (Deut. 6:24, trad. catolică)
The sinful choices of individuals, when tolerated and accepted by the society in which they live, soon become the practices of the society. They become embedded in its laws and customs, its way oflife, its way of mediating reality to its people. (W.E. May, An introduction to Moral Theology)