Editorialul nr. 5

 

Unui câine i s-au scos ochii și a fost lăsat într-o margine de sat, fără să-i mai pese cuiva de el. Nimic nu justifica oribila faptă, orice ar fi făcut câinele. Se bănuiește că autorii acestei sadice fapte au fost doi scelerați care au făcut răul din plictiseală. Probabil nu aveau altceva mai bun de făcut sau poate așa au înțeles ei să se distreze. Tot mai des observăm la concetățenii nostri apetența crescută pentru divertisment – de cele ori mai multe ori, de proastă calitate – care merge mână în mână cu tendința de a munci cât mai puțin. Munca a existat și înainte de Căderea în păcat; probabil plictiseala este cea care a apărut după Cădere, ca unul dintre prea numeroasele ei efecte secundare.

Vai de cel ce își zidește casa cu nedreptate, și odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata. (Jer. 22:13)
Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. (Jer. 20:13)

de Peter Leithart

 

În introducerea făcută capitolului 21 din Ioan, Chris Schlect accentuează faptul că Iisus îi poruncește apostolului Petru să preia însărcinarea pe care, în trecut, a primit-o poporul israelit.

Aceasta se potrivește cu alte câteva lucruri. În primul rând, știm din capitolele anterioare că Apostolul Petru neagă de trei ori faptul că l-ar cunoaște pe Iisus, și la fel fac și evreii, în Ioan 18:30, 18:39-40, 19:15. Apostolul Petru este un evreu reprezentativ, dar este reprezentativ și pentru Israelul ”înviat”, căruia i s-a poruncit să hrănească mieii și oile.

În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voivozii și fiii împăratului, și pe toți cei ce poartă haine străine. (Zephaniah 1:8)