Editorialul nr. 5

 

Unui câine i s-au scos ochii și a fost lăsat într-o margine de sat, fără să-i mai pese cuiva de el. Nimic nu justifica oribila faptă, orice ar fi făcut câinele. Se bănuiește că autorii acestei sadice fapte au fost doi scelerați care au făcut răul din plictiseală. Probabil nu aveau altceva mai bun de făcut sau poate așa au înțeles ei să se distreze. Tot mai des observăm la concetățenii nostri apetența crescută pentru divertisment – de cele ori mai multe ori, de proastă calitate – care merge mână în mână cu tendința de a munci cât mai puțin. Munca a existat și înainte de Căderea în păcat; probabil plictiseala este cea care a apărut după Cădere, ca unul dintre prea numeroasele ei efecte secundare.

Luna va fi acoperită de rușine, și soarele de groază; căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrînilor Lui. (Isaia 24:23)
Păziți-vă de oameni. (Matei 10:17)

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge (Proverbe 5:6).

Este o nebunie să crezi că poți îmbrățișa o străină, și apoi să poți rămâne pe calea vieții, căindu-te de greșeala ta. Aceasta a fost uneori și greșeala lui Solomon, “Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor” (Ecl. 2:3). De vreme ce străina rătăcește pe căile ei, te înșeli dacă crezi că poți să vezi în ce direcție o ia.

Cînd am auzit lucrul acesta, mi s'a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului? (Habakkuk 3:16)
Dar voi lăsa în Israel șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal, și a căror gură nu l-au sărutat. (1 Regi 19:18)
Și vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor. (Ezekiel 33:31)