Editorialul nr. 5

 

Unui câine i s-au scos ochii și a fost lăsat într-o margine de sat, fără să-i mai pese cuiva de el. Nimic nu justifica oribila faptă, orice ar fi făcut câinele. Se bănuiește că autorii acestei sadice fapte au fost doi scelerați care au făcut răul din plictiseală. Probabil nu aveau altceva mai bun de făcut sau poate așa au înțeles ei să se distreze. Tot mai des observăm la concetățenii nostri apetența crescută pentru divertisment – de cele ori mai multe ori, de proastă calitate – care merge mână în mână cu tendința de a munci cât mai puțin. Munca a existat și înainte de Căderea în păcat; probabil plictiseala este cea care a apărut după Cădere, ca unul dintre prea numeroasele ei efecte secundare.

Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi. Luca 10:6
El ia aminte la rugăciunea nevoiașului, și nu-i nesocotește rugăciunea. (Psalmi 102:17)
... dar ceice se încred în Domnul își înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc. (Isaia 40:31)
[...] who hath hardened himself against him, and hath prospered? (Iov 9:4)