Editorialul nr. 5

 

Unui câine i s-au scos ochii și a fost lăsat într-o margine de sat, fără să-i mai pese cuiva de el. Nimic nu justifica oribila faptă, orice ar fi făcut câinele. Se bănuiește că autorii acestei sadice fapte au fost doi scelerați care au făcut răul din plictiseală. Probabil nu aveau altceva mai bun de făcut sau poate așa au înțeles ei să se distreze. Tot mai des observăm la concetățenii nostri apetența crescută pentru divertisment – de cele ori mai multe ori, de proastă calitate – care merge mână în mână cu tendința de a munci cât mai puțin. Munca a existat și înainte de Căderea în păcat; probabil plictiseala este cea care a apărut după Cădere, ca unul dintre prea numeroasele ei efecte secundare.

Și-au pierdut mintea toți cei ce săvîrșesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, și nu cheamă pe Domnul? Ps. 14:4
Ferice de cei flămînzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! (Mat. 5:6)
Ferice de cei blînzi, căci ei vor moșteni pămîntul! (Mat. 5:5)
Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiați! (Mat. 5:4)
În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, și ai zis: ”Nu te teme!” (Plângerile 3:57)