De bună seamă că mulți se întreabă de ce nu se mai citesc astăzi cărți, de ce nu se mai învață limbi clasice, de ce sunt date deoparte valorile care au luminat, pentru mii de ani, mințile celor care voiau să se ridice spiritual deasupra vieții apăsate de greutăți, nevoi și tragedii. Generațiile mai tinere absorb ultimele idei, dar nu din cărți sau canalele consacrate. Și le însușesc ca pe noi standarde, fără să le pese de faptul că noului nu i se cunosc părțile slabe. Vor călca astfel pe niște cărări necunoscute și ca acoperite de zăpadă, vor păși pe gheață subțire, pierzând securitatea oferită de cărările deja bătătorite de atâția predecesori.

Există chiar o firmă de înaltă tehnologie al cărei slogan este „We don’t follow the paths, we create them” (Noi nu urmăm cărările altora, ci le creăm pe ale noastre). Fiindu-le prezentat, de mici fiind, altceva decât cărțile și valorile milenare, vor iubi ceea ce au deprins în scurta lor viață, handicapându-și existența prin refuzul dialogului cu „cei morți”, cu acele spirite înalte care și-au înregistrat gândurile și experiențele de-a lungul istoriei. Astfel, aproape că devin condamnați să reinventeze roata, în loc să îi îmbunătățească funcționarea.

Cu adevărat ei sunt poporul meu, fii care nu spun minciună. (Isaia 63:8, trad. catolică)
Domnul este cu voi cînd sînteți cu El; dacă-L căutați, Îl veți găsi; iar dacă-L părăsiți, și El vă va părăsi. (2Cron. 15:2)
Să nu primești daruri; căci darurile orbesc pe ceice au ochii deschiși, și sucesc hotărîrile celor drepți. (Exodus 23:8)
De aceea, fraților, căutați cu atît mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția vecinică a Domnului și Mîntuitorului nostru Isus Hristos. (2Petru 1:10-11)
"[...] străluciți ca niște lumini în lume" (Filipeni 2:15)
Cu lacrimi mă hrănesc zi și noapte, cînd mi se zice fără încetare: Unde este Dumnezeul tău? (Psalmi 42:3)
Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu. (2 Cor. 7:1)