De bună seamă că mulți se întreabă de ce nu se mai citesc astăzi cărți, de ce nu se mai învață limbi clasice, de ce sunt date deoparte valorile care au luminat, pentru mii de ani, mințile celor care voiau să se ridice spiritual deasupra vieții apăsate de greutăți, nevoi și tragedii. Generațiile mai tinere absorb ultimele idei, dar nu din cărți sau canalele consacrate. Și le însușesc ca pe noi standarde, fără să le pese de faptul că noului nu i se cunosc părțile slabe. Vor călca astfel pe niște cărări necunoscute și ca acoperite de zăpadă, vor păși pe gheață subțire, pierzând securitatea oferită de cărările deja bătătorite de atâția predecesori.

Există chiar o firmă de înaltă tehnologie al cărei slogan este „We don’t follow the paths, we create them” (Noi nu urmăm cărările altora, ci le creăm pe ale noastre). Fiindu-le prezentat, de mici fiind, altceva decât cărțile și valorile milenare, vor iubi ceea ce au deprins în scurta lor viață, handicapându-și existența prin refuzul dialogului cu „cei morți”, cu acele spirite înalte care și-au înregistrat gândurile și experiențele de-a lungul istoriei. Astfel, aproape că devin condamnați să reinventeze roata, în loc să îi îmbunătățească funcționarea.

În ziua cînd Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul. (Psalmi 138:3)
Prietenul nu se cunoaşte când îţi este bine, şi nu în duşmănie se ascunde duşmanul. Când omului îi merge bine, duşmanii lui se întristează; când îi merge rău, chiar şi prietenul îl lasă. (Ecleziasticul 12:8-9, trad. Anania)

de Peter Leithart Apocalipsa 19:6-9 Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea:  „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit, şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.”  Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor. Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” Să ne rugăm. Tată, ai creat toate lucrurile pentru ca Duhul Tău să poată pregăti o Mireasă Fiului Tău. Revarsă acel Duh peste Cristian și Tara acum, când își încep viața de căsnicie. Umple-i cu bucurie și cântece, pentru ca mariajul lor să fie o prevestire a ospățului de nuntă ce va să vie. Prin Isus Hristos, Fiul Tău, care împărățește și trăiește împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt, Dumnezeule unic, în veci de veci. Amin. „Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit. Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Aceatsă dată a fost aleasă înainte de întemeierea Pământului. Mesagerii s-au răspândit pe toate drumurile și potecile, pentru a înmâna invitațiile. Acum oaspeții s-au adunat. În sfârșit, este ziua nunții Mielului. Ne așteptăm ca mireasa să fie îmbrăcată în alb, iar mirele în echivalentul de prim secol al smochingului, și echivalentul apocaliptic al cravatei portocalii. Acolo unde ne așteptăm să fie mirele, vedem un călăreț pe un cal alb.  Acolo unde ne așteptăm să vedem un smoching, vedem o haină acoperită de sânge. Nu poartă lucruri la modă, dar are la el o sabie cu două tăișuri, care îi iese din gură. Conduce o armată care va lovi popoarele,pe care le va conduce cu un toiag de fier și pe care le va stoarce la presa mâniei lui Dumnezeu, ucigând împărații ale căror trupuri vor fi consumate de păsările cerului. În locul unei mirese, vedem un oraș care coboară din ceruri, și lucește ca iaspisul, un oraș din aur atât de pur, încât este transparent ca sticla. În fundațiile lui sunt pietre scumpe, iar porțile lui create din perle sunt deschise zi și noapte, pentru a primi daruruile împăraților Pământului. Din momentul în care devine elementul central, este o grădină, cu un râu care curge prin ea, iar fructele pomului vieții sunt, întotdeauna, coapte pentru a fi culese, iar frunzele pomului vor vindeca popoarele. Veniți la ospățul de nuntă. Numai că nu vedem o mireasă și un mire. Prin ochii lui Ioan, vedem un războinic, și o cetate. Așa cum am mai spus-o, o repet: aceasta nu pare să semene a nuntă, deși suntem în toiul nunții, și a ospățului spre care toată istoria este îndreptată. Tot scopul creației se încununează aici, la data stabilită de Dumnezeu, pentru ca omenirea să fie pregătită de Duhul ca Mireasă pentru Fiul Său. Ca prima și viitoarea căsnicie, este un exemplu pentru toate căsniciile. Iisus, călărețul de pe calul alb, este soțul model. Biserica, noul Ierusalim coborând din cer, este mireasa model – modele pentru voi, Cristian și Tara, ca și pentru orice alte mirese și miri. Fiecare mire trebuie să fie un războinic. După ce Adam a primit o mireasă, a și apărut un ispititor. Adam ar fi trebuit să-l distrugă pe șarpe, dar a fost laș, și a privit cum șarpele i-a păcălit soția. Adam a căzut, pentru că nu a fost un soț-războinic. Când Adam a intrat în starea de războinic, în final, a atacat-o pe Eva, în loc să îl atace pe ispititor. A devenit diabolic, primul dintre milioanele de soți care dau vina pe soțiile lor.  Este tocmai felul în care punem vina pe Dumnezeu însuși, pe care Îl facem țap ispășitor: „Această femeie, pe care TU mi-ai dat-o.” Iisus, este Ultimul Adam, cavalerul de pe calul alb, și din ochii căruia iese foc produs de Duhul Sfânt. El este gata să lupte cu oricine Îi pune în primejdie mireasa. El nu este interesat de țapi ispășitori, ci se oferă pe El însuși ca țap ispășitor. Poartă o cunună, dar nu are armură. Și nu are decât o singură armă, sabia care iese din gura Sa, și care este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este Iisus, soțul model. Fiecare soț trebuie să fie un împărat-războnic, care luptă cu ajutorul sabiei Cuvântului. Fiecare mireasă este orașul-regină pe care îl apără. Aceast lucru poate să nu pară corect: bărbatul se luptă cu ajutorul sabiei, pe când femeia stă acasă, ocrotită de el. Știm însă de la Apostolul Pavel că orașul-mireasă și războinicul-soț sunt esențiale reciproc. În Domnul nici femeia nu mai este fără bărbat, dar nici bărbatul fără femeie. Hector are aceeași nevoie de Troia, ca Troia de Hector. […]

Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. (Isaia 58:4, trad. ort.)
Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale, și nu spre câștig! (Psalmi 119:36)
Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. (Psalmul 34:6, trad. cat.)